Probele de vinovăţie se adună, în caz când ele există
Probele de nevinovăţie se caută
Dacă potrivit art.5 (2), organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe în favoarea suspectului sau inculpatului, atunci, potrivit principiului corelativităţii, suspectul sau inculpatul are dreptul de a strânge şi de a cere administrarea probelor în favoare, mai ales atunci când constată apariţia elementelor ostile anchetei, respectiv: erorile, necunoscutele şi subiectivismul.
Folosind sintagma „strângerea probelor în favoarea suspectului sau inculpatului” leguitorul, fără îndoială, a avut în vedere şi posibilitatea verificării existenţei probelor în favoare, în sensul că, atunci când se constată existenţa acestora se impune acordarea beneficiului probei favorabile, când se constată inexistenţa, implicit sunt consolidate probele în defavoare. În consecinţă, dezvoltarea conceptului strategiei probei favorabile, intra atât în sfera de interes a suspectului sau inculpatului cât şi în sfera de interes a organele de urmărire penală, spunem noi, intră în sfera de interes a aflării adevărului.
Conceptul strategiei probei favorabile, presupune rezultatele unei cercetări aplicate care să conducă, la un număr de operații, metode sau sisteme reflectate de lucrări științifice în domeniul auditului cauzei judiciare, iar operaţiunile de cercetare pot fi îndreptate spre scopuri practic determinate, care țin de tematicile:
- Semantica și psihanaliza mijloacelor de proba;
- Stabilirea reflectivității operațiunilor expertale;
- Stabilirea faptelor și împrejurărilor exterioare și determinarea reflectivității acestora;
- Descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei;
- Verificarea și valorificarea înscrisurilor din perspectivă grafoscopică şi grafologică;
- Raportul dintre elementele de fapt și elementele noțional constructive ale infracțiunii;
- Stabilirea erorilor, deducerea necunoscutelor și subiectivismului.