CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL
STRATEGIILOR JUDICIARE

Disciplinele anilor de învăţământ

NECULAI SPIREA ZAMFIRESCU       TRATAT DE PSIHOCRIMINALISTICĂ Autori şi adevăruri necunoscute

 

  
  1. Ştiinţe aplicative şi de cultură profesională

  2. Dimensiuni teoretico practice ale domeniilor expertale

  3. Instituţii de drept şi procedură privitoare la investigaţia judiciară

  4. Strategia redimensionării anchetei judiciare

   5. Strategia probei favorabile

  6. Elemente de criminalistică şi tehnică criminală

  7. Strategia reconstrucţiei scenei unei crime, realizarea profilului făptuitorului şi organizarea investigaţiei criminale

 

 

Ce este psihocriminalistica ?

Psihocriminalistica este o uzanţă a şcolii române de poliţie ştiinţifică şi tinde să devină studiul formator al spiritului analitic în profesiile judiciare.

Întrebarea cum se poate defini psihocriminalistica este chiar şi ea una a psihocriminalisticii, dat fiind recenta aşezare a acestei noţiuni în rafturile şcolii române de cercetare ştiinţifică.
 
Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor sau credinţelor despre elementele de fapt şi drept ce însumează acţiunea judiciară atât din perspectiva subiecţilor particulari cât şi din perspectiva subiecţilor oficiali.

Psihocriminalistica presupune investigaţia sau studiul realizat prin observaţie şi raţionament, prin interpretarea elementelor şi argumentarea afirmaţiilor relative la întreg. Teoria şi practica psihocriminalistică integrează condiţiile cercetării ştiinţifice, respectiv: minuţiozitatea, falsificabilitatea şi interogaţia sceptică.

Psihocriminalistica studiază acţiunea autorului necunoscut pentru a-i determina reperele identificatoare fizice, operaţionale şi poziţionale. Psihocriminalistica studiază acţiunea suspectului relativă la afirmarea alibiului sau asumarea acţiunii. Psihocriminalistica studiază mărturia şi redimensionează operaţiunile anchetei judiciare pentru a le  determina obiectivitatea. Psihocriminalistica studiază voinţa civilă sesizând sugestia şi captaţia, eroarea, violenţa şi dolul.

În termeni generali, psihocriminalistica este studiul critic, nespeculativ al exteriorului şi interiorului operaţiunilor judiciare pentru descoperirea necunoscutelor, eliminarea erorilor şi evidenţierea subiectivismului.

Obiectul de studiu al operaţiunilor de psihocriminalistică îl constituie mijloacele de probă, sau dovezile cauzei. Având în vedere modalităţile expertale de folosire a acestora, raportul de cercetare psihocriminalistică se constituie într-un procedeu probatoriu care relevă noi fapte şi împrejurări.
 
Psihocriminalistica este orientată spre acţiunea socială, căutându-şi aplicaţii în toate domeniile, ca strategie judiciară a descoperirii autorilor şi adevărurilor necunoscute.

N. Zamfirescu

 

NOTĂ: Cursanţii au acces parolat la conţinutul disciplinelor