Psihocriminalistica

Noțiunea de psiho-criminalistică a apărut în literatura română de specialitate urmare a publicării lucrării dr. Constantin Țurai, "Elemente de Criminalistică și Tehnica Criminală" apăruta în anul 1947. La pag. 380 se notifică faptul că între anii 1933 - 1937 Curțile Generale Penale Americane au înființat clinici de psihiatrie unde s-au făcut studii asupra unor categorii de infractori cunoscuți, studii finalizate prin întocmirea portretelor psiho-criminalistice ale acestora.

Privită azi din diferite perspective, psihocriminalistica este definită în principal din perspectiva profesională a celui ce definește. Astfel, prof. Ioan Buș de la Facultatea de Psihologie a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca arată că psihocriminalistica studiază: ancheta judiciară, tipuri de anchetatori, calitățile anchetatorilor, metode de investigare a personalității în domeniul judiciar, investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf, mass-media și comportamentul infracțional, tulburarile mentale…
Desigur astfel de studii dau la iveală numeroase și importante lucrări de psihologice judiciara.

Prof. Ioan Buș arată importanța studiului personalității subiecților anchetei judiciare (anchetator și anchetat). Noi suntem întrutotul de acord și credem că știința ce are acest obiect de studiu poate fi numită psihocriminalistică judiciară, sau psihocriminalistică procesuală .

Din perspectiva noastră (a ofițerului de investigații criminale) psihocriminalistica studiază în primul rând crima, manifestarea făptuitorului în câmpul criminal, mai precis modul de operare al criminalului, mod de operare care odată stabilit conturează portretul psiho-criminalistic al acestuia ^[1]. Aceasta este psihocriminalistica care tinde să conducă la descoperirea autorilor și adevărurilor necunoscute, mai precis psihocriminalistica criminală, sau psihocriminalistica descoperirii. (psihocriminalistica.z)

Deci, noțiunea de psihocriminalistică poate fi utilizată atât din punct de vedere al științei dreptului, cât și din punct de vedere al științei criminale.

Azi, numeroși profesioniști de renume asociază noțiunile de psihologie și criminologie cu noțiunea de criminalistica. Aceste asocieri tind sa indice poziționări profesionale, respectiv: psiholog criminalist, sociolog criminalist, psiholog expert criminolog. Noi credem ca asocierile amintite nu pot și nu trebuie să restrângă sau să extindă sfera de înțelegere, în funcție de condițiile profesionale ale mesajului, astfel ca termenul de psihocriminalist poate evoca, sugera, implica într-un mod clar ansamblul valorilor afectiv profesionale.

[1] Noțiunea de psihocriminalistică a îmbogățit literatura de specialitate a Școlii Române de Politie Științifică, prin strădania Dr. Constantin Țurai, căruia îi suntem recunoscători.

Dr. Constantin Țurai, principiile descoperirii prin identificarea lui modus operandi - Descoperirea autorilor necunoscuți prin identificarea modului caracteristic în care au operat, implică comparațiunea modului caracteristic de a opera al autorului cunoscut, cu modul caracteristic în care o operațiune criminală rămasă cu autori necunoscuți, a fost săvârșită. Cunoașterea modului caracteristic de a opera al infractorilor, în cadrul fiecărei specialități, presupune un examen amănunțit al activității trecute a infractorului respectiv și o definire științifică a modului caracteristic de a opera, rezultând din însăși felul cum infractorul în cauză obișnuiește să săvârșească operațiunile. Pentru aceasta este nevoie de un studiu amănunțit asupra fiecărei specialități criminale în parte și asupra fiecăruia din infractorii acestei specialități în particular.