Activităţi criminale care se petrec în cadrul unor sisteme
Sursa: Constantin Turai, Manual de criminalistica si tehnica criminala 1947
Dr. Constantin Turai
Şeful Poliţiei Tehnice şi Ştiinţifice din Prefectura Poliţiei – Expert al Tribunalului Ilfov pentru probleme de Criminalistică şi Tehnică Criminală – 1947. Născut la 20 septembrie 1908 în Bucureşti, dr. Constantin Ţurai a absolvit facultatea de Drept din Bucureşti, obţinând în anul 1938 titlul de doctor în ştiinţe juridice.
Consecutiv unui stagiu de specializare efectuat la Institutul de tehnică criminalistică din Berlin, a organizat şi condus, în intervalul 1931-1954, laboratorul de identificare criminalistică din cadrul Poliţiei Capitalei, perioadă în care a format numeroase cadre în această specialitate.
Din anul 1954, în Institutul de Medicină Legală din Bucureşti s-a înfiinţat un laborator de biocriminalistică a cărei coordonare a fost încredinţată dr. Constantin Ţurai.
Întreaga sa activitate s-a caracterizat printr-un înalt profesionalism, fapt ilustrat de numeroasele lucrări în planul identificării criminalistice, traseologiei şi, îndeosebi, din domeniul dermatoglifologiei, în care deţine priorităţi mondiale, fiind fondatorul şcolii româneşti cu acest profil.
Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute prin intermediul unor tratate (Curs de criminalistică – 1947, Dermatoglifologia – 1971, Amprentele Papilare – 1978) ca şi prin numeroase articole şi comunicări ştiinţifice apărute în publicaţii de specialitate sau prezentate la reuniuni ştiinţifice organizate în ţară sau peste hotare.
Dr.Constantin Ţurai a elaborat metoda constituţional-globală de examinare a dermatoglifelor, ce-i poartă numele şi care stă la baza expertizei dermatoglifice a filiaţiei.
Activităţi criminale care se petrec în cadrul unor sisteme
Sistemele sunt concepţiuni ale geniului criminal, adânc studiate şi experimentate, care se perpetuează şi perfecţionează din generaţie în generaţie de infractori. Prin însăşi concepţia lor, aceste produse ale ingeniozităţii criminale leagă asociaţiile de delicvenţi. Într-adevăr punerea în practică a unui sistem cere o pluralitate de indivizi. Presupune: a) Existenţa sistemului; b) Existenţa asociaţiei care să pună în practică sistemul.
Sistemul după cum am văzut, nu este altceva decât un cadru pe care experienţa şi ingeniozitatea multor generaţii de infractori l-a creat. Asociaţia este compusă deseori din subiecţi foarte rutinaţi în sistemul lor de practică. Dat fiind însă cadrul precis trasat al sistemului, infractorii intră cu roluri bine definite întocmai ca artiştii unei piese teatrale şi este suficient să execute conştiincios aceste roluri, pentru ca infracţiunea să se consume.
Pentru aceasta nu este nevoie ca toţi componenţii asociaţiei să fie recidivişti, ci este suficient ca numai unii dintre ei să aibă rutină, ceilalți formându-se cu timpul. Astfel făclia crimei se transmite de la cei bătrâni la cei tineri mai bine ca oriunde în cadrul sistemelor. Cei tineri se specializează şi devin în curând profesionişti, făcând din sistemul pe care il practică o profesie şi o şcoală publică a crimei.
Momentele adânc studiate în cadrul diverselor sisteme pun în evidenţă marea pătrundere şi finețea observațiunilor la care a ajuns geniul criminal. Sufletul omenesc a cărui paternitate, în ceea ce privește cunoașterea, şi-o asumau eminenți psihologi şi psihiatri, se dezvăluie până în cele mai ascunse colțuri în cadrul sistemelor criminale.
Profesioniștii sistemelor sunt atât de stăpâni pe sufletele semenilor lor, le cunosc tendințele ascunse în ele, știu să dezvăluie aceste tendințe prin tentații și să le suprime prin realități raționale. Ei au o adâncă pricepere a sufletului oamenilor, și în special a marelui suflet, a inconștientului și a întregii lumi de tendințe suprimate în el.
Studiind, în cadrul sistemelor, josnica lor rutină, constatăm că din punct de vedere psihologic, acești infractori fac și au făcut psihanaliză poate, înaintea lui Freud. Dar nu numai în profunda analiză psihologică stă importanța sistemelor, ci și în aceea că analizându-le mai atent vom putea constata că ele sunt veritabile metode terapeutice pentru criminalitatea noastră a tuturor.
Cei ce pun în practică sistemul știu să mintă, să mintă și să fie crezuți, să dosească avutul altuia și să plece nestingheriți, sub ochii victimei rămasă înmărmurită și umilită. Dar în toate acestea ei sunt ajutați de o forță nevăzută, de acea forță care este sistemul, concepția genială a infracțiunii.
Iată de ce criminologia trebuie să privească cu atenție și să studieze profund aceste sisteme în care se găsesc acumulate toate calitățile și toată ingeniozitatea infractorilor moderni. Analizând aceste sisteme, constatăm că ele sunt strâns legate de existenta criminalității fiecăruia din noi, că departe de a fi fost influențat de progresul moral și educativ, criminalul modern, prin inteligența lui specifică, caută să pătrundă dedesubturile principiilor morale şi să sesizeze, să speculeze şi să profite de criminalitatea semenilor lui pretinși morali.
Sistemele, aceste geniale concepții, au la bază tocmai descoperirea tendințelor criminale ascunse în fiecare dintre noi. Studiul lor poate aduce o importantă contribuție la teoria marelui sociolog Emil Durkenheim care consideră crima ca fiind un fenomen necesar şi util indispensabil pentru sănătatea colectivă.
Crima care a fost totdeauna respinsă şi pedepsită, spune acest sociolog, este totuși necesară şi utilă, fiindcă ea trebuie să schimbe sensul moralei dirijând-o către ceea ce va trebui să fie. În cadrul sistemelor se răsfață aceste adevăruri, ele constitui cu drept cuvânt o terapie a crimei și o severă lecție dată moralei contemporane.
Crima care a fost totdeauna respinsă şi pedepsită, spune acest sociolog, este totuși necesară şi utilă, fiindcă ea trebuie să schimbe sensul moralei dirijând-o către ceea ce va trebui să fie. În cadrul sistemelor se răsfață aceste adevăruri, ele constitui cu drept cuvânt o terapie a crimei și o severă lecție dată moralei contemporane.
Când în sistemul grand consimți a te înfrupta pe nedrept din avutul semenului tău; când în sistemul ghiularilor vrei să speculezi și să abundezi de norocul altuia; când în sistemul garanţiilor în grabă mare alergi să ocupi locul altuia; când în sistemul bobarilor te faci tovarăşul complicelui necinstit, oare aceste fapte care traduc tendința psihologică a tuturor victimelor reprezintă ele morala contemporană?
La aceste lucruri, tendințele noastre ale tuturor ne îndeamnă şi aproape nu există om care să le poată rezista. Când oamenii pretinși morali căzuți pe făgașul acestor tendințe, devin victimele genialelor sisteme criminale şi nu numai că nu obţin profitul dorit, dar pierd până şi banii lor, să fie oare fără niciun efect peripețiile acestea? Ele izbesc profund în sufletul omului, ce la un moment dat, a căzut pradă tendințelor primitive ce sălășluiesc încă în inconștientul lui și lecția ce i-o aplică profesioniștii sistemelor, constituie o veritabilă terapie pentru sănătatea colectivă.
Sistemele, după cum am văzut, nu sunt nici produsul mijloacelor civilizației, nu sunt nici produsul moral şi educativ ci ele desăvârșesc geniul criminal în evoluția lui pură. Germenul crimei este în fiecare dintre noi.
A cădea sub rigorile legii penale, a săvârși crima, este numai o chestiune de intensitate, de redeșteptare a unor tendințe ce sunt adăpostite încă în marele suflet al inconștientului. Sistemele, aceste cadre în care activitățile criminale se produc, sesizând germenul crimei în fiecare om și apoi speculând pe omul ce s-a lăsat pradă instinctelor, îi dă o bine meritată lecție morală cauzându-i în același timp o simțitoare pagubă materială.
Cu toate acestea, chiar utilă și necesară, activitatea criminală trebui pedepsită, pentru că însăși sensul moralei dictează aceasta.
În continuare vom face un studiu fenomenologic asupra unora din aceste sisteme, demonstrând prin prezentarea reabilității faptelor, teza susținută de noi:
- Studiu asupra furtului prin sistemul grand (momentele sistemului)
- Studiu asupra excrocheriei prin sistemul bobarilor
- Studiu asupra excrocheriei prin sistemul garanţilor