ENCICLOPEDIA INVESTIGAȚIEI CRIMINALE
Fenomenologia travestirii actului juridic
Potrivit teoriei generale a actului juridic, cuvântul act are un dublu înteles, anume atât cel de negotium, adică faptul juridic, cât şi acel de instrumentum, adică înscrisul probatoriu. Legea întrebuinţează cuvântul „act” când într-un sens, când într-altul.
Este de înțeles că „faptul juridic” (negotium) presupune existența unei voinţe care să-l creeze, respectiv, o voință internă declarată sau exteriorizată printr-un înscris (instrumentum).
Toate înscrisurile (scrierea cu mâna, tehnoredactarea, dactilografierea, litografiera sau imprimarea pe orice fel de suport, consemnarea stocată şi conservarea pe un suport) au capacitatea de a memora, întipări, recunoaște și reproduce senzațiile, sentimentele, mișcările si cunoștințele autorului, fie cele de dreptate, egalitate, nepărtinire, fie cele privind efortul depus pentru ascunderea, travestirea realității. Acest fapt se datorează intervenției reacției afective numită emoție, care afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție și comportamentul autorului duplicitar.
